Anul acesta am hotarat sa pornesc o traditie persoanala - e adevarat inspirata de la americani dar nu cred ca au copyright la ea - si anume ca in fiecare an de sarbatori sa vad un film anume.
Numai ca filmele respective nu vor fi cele standard care se tot dau la televizor de atatia ani incat ne fac deja sa inchidem televizorul imediat cum vedem reclama la el.
Filmele care le-am ales eu ca reprezentative pentru sarbatori sunt Monty Python's Life of Brian (binenteles de Paste) si The Ref (Ostatici Ostili) pentru Craciun.
Si asa voi sta linistit in fiecare an si voi rade la doua comedii superbe cu tematica de sarbatori vazute pe DVD decat sa ma uit la filmele alese de altii si bagate pe posturile TV ca reprezentative.
joi, 27 noiembrie 2008
vineri, 7 noiembrie 2008
Zeii Fluviului
Seria Lumea Fluviului de Philip José Farmer este una din seriile care au dat batai de cap multor romani cu ceva ani in urma, din motivul ca Nemira a publicat doar primele 2 carti din serie, lasand-une cu buzele umflate in mijlocul unei actiuni palpitante care o urmarisem cu sufletul la gura. Cei care au fost destepti au reusit sa faca rost de restul cartilor in engleza, restul, printre care si subsemnatul, au asteptat pana anul trecut cand Nemira a republicat primele 2 carti si a inceput sa publice si restul cartilor.
Subiectul este unul foarte interesant, pe malul unui fluviu imens se trezesc la viata toti oamenii de pe Pamant nascuti intre epoca preistorica si secolul 20, in corpuri cu varsta de 25 de ani, indiferent de varsta la care au murit (in afara de tinerii care au murit inainte de 25, care au varsta de la data mortii lor), fiecare cu un recipient legat de mana denumit in carte potir.
Ei descopera relativ repede ca pe aceasta lume pot muri din nou, dar a doua zi sunt reinviati tot pe malul fluviului, dar nu in aceeasi zona (posibil ca originea conceptului de random spawn area din jocuri - prima carte a fost publicata in 1971)
Farmer foloseste ca personaje principale personalitati istorice, precum Sir Richard Burton, Alice Hargreaves, Samuel Clemens (aka Mark Twain), Regele John al Angliei, Mozart, Jack London, Hermann Goring, Cyrano de Bergerac, etc., care afla incetul cu incetul detalii privind aceasta lume ciudata ce este de fapt un experiment desfasurat de o rasa denumita Etici.
Primele 4 carti sunt extrem de incitante, lasand indicii incetul cu incetul privind adevarul asupra scopului lumii si Etici in sine, urmarind cursa personajelor de a ajunge la capatul fluviului in turnul unde isi au Eticii sediul, adevarul iesind la iveala la sfarsitul celei de-a 4 carte, Labirintul Magic.
Dar Farmer a vrut sa ofere si o concluzie mai detaliata a seriei, nu ca alte carti unde eroul reuseste sa salveze lumea/galaxia/universul si nu detaliaza ce se intampla dupa aceea.
Astfel a aparut Zeii Fluviului, care din pacate nu se ridica la inaltimea restului seriei, mai mult fiind un tratat psihologic al lui Richard Burton, cu putina actiune, dar totusi cu un deznodamant bun de incheiere a cartilor.
Merita cartea citita? Da, daca ai citit restul seriei, dar poate ca mai bine o concentra intr-un capitol sau doua la sfarsitul Labirintului Magic.
Subiectul este unul foarte interesant, pe malul unui fluviu imens se trezesc la viata toti oamenii de pe Pamant nascuti intre epoca preistorica si secolul 20, in corpuri cu varsta de 25 de ani, indiferent de varsta la care au murit (in afara de tinerii care au murit inainte de 25, care au varsta de la data mortii lor), fiecare cu un recipient legat de mana denumit in carte potir.
Ei descopera relativ repede ca pe aceasta lume pot muri din nou, dar a doua zi sunt reinviati tot pe malul fluviului, dar nu in aceeasi zona (posibil ca originea conceptului de random spawn area din jocuri - prima carte a fost publicata in 1971)
Farmer foloseste ca personaje principale personalitati istorice, precum Sir Richard Burton, Alice Hargreaves, Samuel Clemens (aka Mark Twain), Regele John al Angliei, Mozart, Jack London, Hermann Goring, Cyrano de Bergerac, etc., care afla incetul cu incetul detalii privind aceasta lume ciudata ce este de fapt un experiment desfasurat de o rasa denumita Etici.
Primele 4 carti sunt extrem de incitante, lasand indicii incetul cu incetul privind adevarul asupra scopului lumii si Etici in sine, urmarind cursa personajelor de a ajunge la capatul fluviului in turnul unde isi au Eticii sediul, adevarul iesind la iveala la sfarsitul celei de-a 4 carte, Labirintul Magic.
Dar Farmer a vrut sa ofere si o concluzie mai detaliata a seriei, nu ca alte carti unde eroul reuseste sa salveze lumea/galaxia/universul si nu detaliaza ce se intampla dupa aceea.
Astfel a aparut Zeii Fluviului, care din pacate nu se ridica la inaltimea restului seriei, mai mult fiind un tratat psihologic al lui Richard Burton, cu putina actiune, dar totusi cu un deznodamant bun de incheiere a cartilor.
Merita cartea citita? Da, daca ai citit restul seriei, dar poate ca mai bine o concentra intr-un capitol sau doua la sfarsitul Labirintului Magic.
luni, 20 octombrie 2008
Max Payne
Din anul 1993 s-a adaugat la lista caracteristicilor mele si adjectivul "gamer".
Am inceput cu jocurile de pe calculatoarele Spectrum de la scoala de atunci, renumitele Ice-Felix, cu jocuri precum School Daze, seria Dizzy, Saboteur, Robin Hood si multe altele (chiar inca mai am Ice Felix-ul 90 propriu, care era la un moment dat acum cativa ani sa il arunce tata, fapt pentru care a iesit scandal monstru).
In timp am trecut la calculatoare 386 (AT si XT), Pentium, etc, precum si prin gama din ce in ce mai mare de jocuri, si desi cu fiecare an jocurile devin din ce in ce mai uluitoare dpdv al graficii, inca as mai juca cu deosebita placere jocuri precum Golden Axe, Lost Vikings, Serious Sam.
Max Payne a aparut in 2001 si a facut furoare la vremea respectiva, fiind primul joc care folosea conceptul de "bullet time" atat de bine cunoscut si imitat de toti cei care vazusera cu 2 ani in urma Matrix. Dar domnul detectiv Payne a captivat si prin altceva, o poveste bine gandita si narata in stil jumatate "film noir" jumatate banda desenata. Un fir epic care era perfect si care nu trebuia alterat deloc pentru a face un film artistic cu acelasi succes ca si jocul.
Numai ca aici si-a bagat coada trend-ul Hollywood-ian de a strica carti, jocuri si filme vechi din ultima vreme, care merge pe ideea "Daca e bun, strica-l". Pana acum nici o ecranizare a jocurilor de calculator nu s-a ridicat la asteptarile publicului - o lista cu incercarile de pana acum se gaseste aici
Am fost zilele trecute la cinema sa vad cum s-a transpus pe ecran un joc care mi-a placut mult si care l-am rejucat de cateva ori cu mare placere, si am fost dezamagit. Desi trebuia sa ma astept, deoarece vazusem trailer-ul, schimbarile facute de scenaristi au rasolit bine filmul, Max nu foloseste nici un painkiller, actrita care o joaca pe Mona Sax pare o pisica speriata de o haita de caini, nu femeia fatala la care ne asteptam, nici macar scena de la sfarsit cu elicopterul din joc nu s-au chinuit sa o reproduca.
Per total filmul nu merita mai mult de nota 5, si asta doar pentru ca au pastrat cateva idei generale din joc, iar ceea ce ar trebui sa ne sperie este ca 70% sigur va fi o continuare.
Am inceput cu jocurile de pe calculatoarele Spectrum de la scoala de atunci, renumitele Ice-Felix, cu jocuri precum School Daze, seria Dizzy, Saboteur, Robin Hood si multe altele (chiar inca mai am Ice Felix-ul 90 propriu, care era la un moment dat acum cativa ani sa il arunce tata, fapt pentru care a iesit scandal monstru).
In timp am trecut la calculatoare 386 (AT si XT), Pentium, etc, precum si prin gama din ce in ce mai mare de jocuri, si desi cu fiecare an jocurile devin din ce in ce mai uluitoare dpdv al graficii, inca as mai juca cu deosebita placere jocuri precum Golden Axe, Lost Vikings, Serious Sam.
Max Payne a aparut in 2001 si a facut furoare la vremea respectiva, fiind primul joc care folosea conceptul de "bullet time" atat de bine cunoscut si imitat de toti cei care vazusera cu 2 ani in urma Matrix. Dar domnul detectiv Payne a captivat si prin altceva, o poveste bine gandita si narata in stil jumatate "film noir" jumatate banda desenata. Un fir epic care era perfect si care nu trebuia alterat deloc pentru a face un film artistic cu acelasi succes ca si jocul.
Numai ca aici si-a bagat coada trend-ul Hollywood-ian de a strica carti, jocuri si filme vechi din ultima vreme, care merge pe ideea "Daca e bun, strica-l". Pana acum nici o ecranizare a jocurilor de calculator nu s-a ridicat la asteptarile publicului - o lista cu incercarile de pana acum se gaseste aici
Am fost zilele trecute la cinema sa vad cum s-a transpus pe ecran un joc care mi-a placut mult si care l-am rejucat de cateva ori cu mare placere, si am fost dezamagit. Desi trebuia sa ma astept, deoarece vazusem trailer-ul, schimbarile facute de scenaristi au rasolit bine filmul, Max nu foloseste nici un painkiller, actrita care o joaca pe Mona Sax pare o pisica speriata de o haita de caini, nu femeia fatala la care ne asteptam, nici macar scena de la sfarsit cu elicopterul din joc nu s-au chinuit sa o reproduca.
Per total filmul nu merita mai mult de nota 5, si asta doar pentru ca au pastrat cateva idei generale din joc, iar ceea ce ar trebui sa ne sperie este ca 70% sigur va fi o continuare.
marți, 14 octombrie 2008
Clanurile de pe Alpha
Paranoia exista in fiecare dinte noi, variind de la om la om. Fiecare om se teme de ceva, chit ca o arata celorlali sau o ascunde cat mai bine inlautrul sau.
In cadrul science fiction-ului omul care a descris cel mai bine paranoia este Philip K. Dick, el insusi fiind atat de paranoic incat si-a dezvoltat o filozofie rezumata in ultimele cuvinte "Eu sunt viu, voi sunteti morti" - pentru el lumea inconjuratoare era creata de propria lui imaginatie.
Paranoia lui este si unul din motivele pentru care cartile sale au avut asa mare succes, si inca il au, datorita faptului ca fiecare dintre noi se poate identifica intr-o anumita masura cu personajele sale, fiecare recunoaste sentimentul de a crede ca este urmarit, ori ca i se doreste raul de catre cineva apropiat, ca toata lumea este impotriva ta la un moment dat.
Ultima carte citita semnata de Dick este Clanurile de pe Alpha, o carte destul de scurta, dar intriganta, in care personajul principal, Chuck Rittersdorf, este un agent CIA programator de simulacre (semi-inteligente artificiale pentru androizi) care se trezeste dat afara din casa de sotia sa, o femeie care desi este consilier matrimonial, nu reuseste sa faca mariajul propriu sa mearga. Astfel incepe o serie de evenimente in care Chuck se trezeste intre ciocan si nicovala, singura decizie care poate sa o ia fiind sa isi omoare nevasta. Lucru care pare usor de facut avand in vedere faptul ca nevasta lui este trimisa intr-o misiune pe un satelit, fosta colonie/spital psihiatric, acum devenind un teritoriu ravnit atat de Pamant cat si de o rasa extraterestra, misiune in care CIA-ul trimite un simulacru care este controlat de insusi Chuck.
Oare isi va duce la capat Chuck actiunea criminala, avand in vedere ca toata lumea crede deja ca este capabil de crima respectiva, atat de mult incat i se cere sa scrie un scenariu de televiziune a unei situatii identice?
In cadrul science fiction-ului omul care a descris cel mai bine paranoia este Philip K. Dick, el insusi fiind atat de paranoic incat si-a dezvoltat o filozofie rezumata in ultimele cuvinte "Eu sunt viu, voi sunteti morti" - pentru el lumea inconjuratoare era creata de propria lui imaginatie.
Paranoia lui este si unul din motivele pentru care cartile sale au avut asa mare succes, si inca il au, datorita faptului ca fiecare dintre noi se poate identifica intr-o anumita masura cu personajele sale, fiecare recunoaste sentimentul de a crede ca este urmarit, ori ca i se doreste raul de catre cineva apropiat, ca toata lumea este impotriva ta la un moment dat.
Ultima carte citita semnata de Dick este Clanurile de pe Alpha, o carte destul de scurta, dar intriganta, in care personajul principal, Chuck Rittersdorf, este un agent CIA programator de simulacre (semi-inteligente artificiale pentru androizi) care se trezeste dat afara din casa de sotia sa, o femeie care desi este consilier matrimonial, nu reuseste sa faca mariajul propriu sa mearga. Astfel incepe o serie de evenimente in care Chuck se trezeste intre ciocan si nicovala, singura decizie care poate sa o ia fiind sa isi omoare nevasta. Lucru care pare usor de facut avand in vedere faptul ca nevasta lui este trimisa intr-o misiune pe un satelit, fosta colonie/spital psihiatric, acum devenind un teritoriu ravnit atat de Pamant cat si de o rasa extraterestra, misiune in care CIA-ul trimite un simulacru care este controlat de insusi Chuck.
Oare isi va duce la capat Chuck actiunea criminala, avand in vedere ca toata lumea crede deja ca este capabil de crima respectiva, atat de mult incat i se cere sa scrie un scenariu de televiziune a unei situatii identice?
luni, 13 octombrie 2008
Brisingr
Pe 20 septembrie a aparut cea de-a treia carte din seria Inheritance a lui Cristopher Paolini, un american de 24 de ani, care are tot respectul si in paralel toata invidia mea. De ce? Pentru talentul lui extraordinar de a transpune in cuvinte o lume fantastica si complexa in stilul lui Tolkien, care a fascinat intreaga lume de la aparitia primei carti, Eragon, aparuta in 2003, urmata de Eldest in 2005, si de Brisingr anul acesta, dupa cum am mentionat la inceput. Desi initial se anunta o trilogie, anul trecut a devenit o serie de 4 carti, altfel ne-am fi luptat cu o a treia carte de dimensiuni impresionante.
Eu am descoperit prima carte doar acum 2 ani prin iarna, in Diverta-ul de la Scala, si cum am inceput sa o citesc abia am reusit sa o las din mana ca sa dorm si sa mai lucrez la servici (dar mai trebuie si din-astea). Imediat cum am terminat-o am verificat pe internet de continuare, descoperind ca aparuse si ea, si cum nu aveam rabdarea sa astept sa fie tradusa si in Romania pentru a afla ce se intampla, am comandat imediat de pe amazon ambele carti. Nu am fost deloc dezamagit de hotararea mea, intr-o saptamana cartile au venit iar Eldest a fost devorata in decursul a 4-5 zile (culmea e ca imi aduc aminte exact ca am terminat-o pe 31 decembrie 2006 ora 10.00 - imediat cum am inchis cartea mi-a sunat telefonul si am vazut ora).
Povestea urmareste un tanar denumit Eragon, nepotul unui fermier, care isi descopera destinul adevarat de a deveni Calaret de Dragon si de a lupta pentru eliberarea lumii de Galbatorix, un Calaret de Dragoni innebunit de putere si actualul rege si tiran.
Desi cartile contin "cliseele" cu care ne-am obisnuit deja in acest gen de carti, elfii, piticii, revelatiile privind relatiile de sange intre eroi pozitivi si negativi, dragostea aproape imposibila, etc, nu ai cum sa nu indragesti personajele, sa te detasezi de ele, sa te intrebi care va fi urmatoarea intoarcere de situatie si cum se va termina urmatoarea lupta.
Recomand tuturor sa citeasca cartile in momente cand vor sa se relaxeze, sa traiasca emotiv o serie de aventuri frumoase (si in nici un caz sa vada filmul care a incercat sa ecranizeze prima carte, un esec la fel ca si 90% din ecranizarile incercate pana acum)
Eu am descoperit prima carte doar acum 2 ani prin iarna, in Diverta-ul de la Scala, si cum am inceput sa o citesc abia am reusit sa o las din mana ca sa dorm si sa mai lucrez la servici (dar mai trebuie si din-astea). Imediat cum am terminat-o am verificat pe internet de continuare, descoperind ca aparuse si ea, si cum nu aveam rabdarea sa astept sa fie tradusa si in Romania pentru a afla ce se intampla, am comandat imediat de pe amazon ambele carti. Nu am fost deloc dezamagit de hotararea mea, intr-o saptamana cartile au venit iar Eldest a fost devorata in decursul a 4-5 zile (culmea e ca imi aduc aminte exact ca am terminat-o pe 31 decembrie 2006 ora 10.00 - imediat cum am inchis cartea mi-a sunat telefonul si am vazut ora).
Povestea urmareste un tanar denumit Eragon, nepotul unui fermier, care isi descopera destinul adevarat de a deveni Calaret de Dragon si de a lupta pentru eliberarea lumii de Galbatorix, un Calaret de Dragoni innebunit de putere si actualul rege si tiran.
Desi cartile contin "cliseele" cu care ne-am obisnuit deja in acest gen de carti, elfii, piticii, revelatiile privind relatiile de sange intre eroi pozitivi si negativi, dragostea aproape imposibila, etc, nu ai cum sa nu indragesti personajele, sa te detasezi de ele, sa te intrebi care va fi urmatoarea intoarcere de situatie si cum se va termina urmatoarea lupta.
Recomand tuturor sa citeasca cartile in momente cand vor sa se relaxeze, sa traiasca emotiv o serie de aventuri frumoase (si in nici un caz sa vada filmul care a incercat sa ecranizeze prima carte, un esec la fel ca si 90% din ecranizarile incercate pana acum)
Inceputul de blog
Si asa apare un nou blog.
De ce?
Din mai multe motive:
1. Am cativa prieteni care au si ei blog
2. Vreau sa vad daca pot scrie ceva coerent pt restul lumii
3. Daca pct 2 se dovedeste realizabil pot reincepe tentativele de scris SF
4. Principalul subiect de discutie va fi SF-ul, care este hobby-ul meu nr 1
5. "E la moda" (da, e si asta un motiv)
De ce?
Din mai multe motive:
1. Am cativa prieteni care au si ei blog
2. Vreau sa vad daca pot scrie ceva coerent pt restul lumii
3. Daca pct 2 se dovedeste realizabil pot reincepe tentativele de scris SF
4. Principalul subiect de discutie va fi SF-ul, care este hobby-ul meu nr 1
5. "E la moda" (da, e si asta un motiv)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)